Old habits

Isi simtea talpile arzand, fiecare pietricica strabatandu-i pielea intr-un mod dureros. Privirea-i urmarea dezorganizat in fata, cautand rute care l-ar putea salva. In spatele sau auzea pasi repezi, tipete si chiar arme care se descarcau, lasand aerul sa fie strapuns de haos. Nu era genul de persoana care sa se piarda, ci din contra- fire calculata, Elijah mereu solutiona ceea ce il inconjoara. Insa, de dimineata se afla in aceasta vanatoare din care stia ca nu avea cum sa iasa teafar. Cu toate ca motivele urmaritorilor sai erau vagi - fie probabil pentru ca doreau sa il omoare, fie pentru alte teste- Elijah stia ca singurul lucru pe care il putea face era sa fuga. Isi lasase in spate familia, fiindu-i mult prea frica sa ii implice. In ciuda faptului ca barbatul era un vampir, putin dintre cei care-l inconjurau ii impartaseau natura.
Nu dura insa mult pana sa simta la doar cativa pasi prezente straine, ca apoi, corpul sa ii fie imobilizat. Elijah se simtea din ce in ce mai slabit. Nu curgeau doar orele in care fugise, ci se zilele in care nu se hranise. Vampirul era unul dintre putinii care se hranea doar cu sange de animale, chiar si atunci facand exceptii. Cu toate ca el fusese inzestrat cu un corp puternic, cu o minte agera si i-ar fi usor sa fie-n fruntea clanului sau, acesta era limitat din cauza principiilor sale.
Buzele ii erau crapate, pielea usor deshidratata, iar pleoapele i se ingreunau sub tensiunea oboselii. Picioarele renuntase in a-i mai sustine corpul, fiind purtat de persoanele din jurul sau. Stia unde urma sa fie dus. De acolo scapase si cu cativa ani in urma. Nu avea sa minta- cu toate ca era cladit sa suporte orice, mintea ii era umbrita de teroare. Imaginile inca il terifiau- de fiecare data cand isi inchidea ochii, in minte i se schitau aceleasi lucruri. Putea clar vedea si simti ceea ce simtise atunci. In urma aflarii de catre savanti a adevarului despre vampiri, acestia erau dusi in laboratoare si testati, ca in cele din urma, din cauza epuizarii, sa moara. Insa, dupa ce Elijah evadase, lucrurile se linistise- ca acum, apele sa se tulbure iar.
Fiecare pachet de muschi i se incordase, dorind sa opuna rezistenta, cu toate ca forta ii lipsea pe deplin. La doar cateva zeci de minute, fu intins pe acelasi pat dur, cu mainile si picioarele prinse de-o parte si de-a alta a acestuia. Niciodata nu stia ce era cu acel metal care ii acoperea acum incheieturile, insa, de fiecare data ii ardea pielea, Elijah scrasnind puternic din dinti. Nu voia sa le dea satisfactia de a-i auzi vocea- cu toate ca slab, acesta avea un control deosebit asupra a tot ce tinea de el- asupra sentimentelor, asupra exteriorizarii acestora, in deosebire, cand venea vorba de durere. Ca grad de rezistenta, vampirul era inzestrat cu mai mult decat oricine altcineva. Dar chiar si asa, asta nu insemna ca era lipsit de limite.
Renuntand in a se mai impotrivi, barbatul isi lasa capul pe spate, atingand suprafata plana, rece- caci acela nu era un pat, ci mai mult o lada din lemn dur, slefuit. Nici macar atata confort nu i se oferea, cu toate ca pe ei ii puteai vedea in halate albe, cu un miros puternic de nou, in scaune frumos structurate, cu perne moi. In incapere toata aparatura infatisa pretul real, iar podeaua stralucea intr-atat de puternic, incat deranja vizual. Mereu Elijah avusese o slabiciune pentru tot ce era puternic- nu putea iesi afara cand soarele era puternic si nu din acelasi motiv pe care miturile il invoca- ala era un stereotip. Pur si simplu, vampirul se nascuse cu o sensibilitate vizuala.

O anomalie a erei moderne, a tot ceea ce inseamna fiinta umana depasind limitele si cunostintele fapturii a carui viata scurta nu ii permitea grandoare si reusita deplina- asta era Jin, un tanar de numai 22 de ani inzestrat cu un IQ mult superior de cele inregistrate pana atunci. La varsta de numai 16 ani detinea deja trei doctorate permitandu-i sa devina unul dintre cei mai desarvarsiti savanti din lume. Firea rece si calculata, emotiile ce aproape ca lipseau si viziunea obiectiva au facut din Jin candidatul perfect pentru a conduce un proiect top secret asupra unei fiinte insusi mitologice a carui existenta o nega pana la proba contrarie.
Imposibilitatea ca datele oferite in dosar sa fie adevarate il determinau sa fie din ce, in ce mai sceptic si cu siguranta se va trezi in fata unui absurd, unui zvon ce se va adeveri a fi doar o inselatorie de doi bani, zvonuri nefondate insa, pana atunci, Jin hotarase sa nu se lase purtat si dezorientat de, totusi, posibilitatea ca ele sa fie intr-adevar reale. Pana la urma, cine avea nevoie de cel mai de vaza savant din lume daca nu, cel putin, un procent de 10% era aplicat asupra zvonului in favoarea acestuia?
Laboratorul, cel mai modern din toate cele in care profesase pana in clipa de fata, tinea deja ostatic creatura, aparent un om obisnuit, in clipa cand tanarul savant pasise inauntru. Dosarul deja existent al subiectului se afla la capul acestuia iar cu fiecare pas pe care il facea, tot ce putea sa observe era faptul ca asa numitul "vampir" nu se deosebea cu nimic mai presus de insusi el.
In spatele lui Jin, o echipa de savanti si tehnicieni il urmau, tinand o oare-care distanta fata de cel incatusat pe masa, lucru ce il exaspera pe tanar. Slabiciunea, frica de care ei dadeau dovada in clipa de fata avea sa fie mereu un lucru inexplicabil, aflandu-se in incapabilitatea de a le simti, mai putin exterioriza.
-Subiectul mascul, varsta aparenta cuprinsa intre 28-35 de ani cu leziuni la nivelul membrelor si a abdomenului a fost capturat in urma unei urmariri ce a durat mai bine de sase ore, fapt ce explica degradarea starii generale din cauza oboselii si a malnutritiei. Buzele crapate si ochii injectati indica faptul ca subiectul nu a consumat hrana sau lichide in decursul unui timp indelungat, maxim trei zile avand in vedere limitarile corporale.
Si astfel Jin incepuse analiza generala asupra subiectului, aruncand o privire fugitiva apoi asupra dosarului in timp ce notitele erau luate de catre tehnicieni. Nu il suprindea deloc faptul ca alte aberatii erau insirate in acel dosar dar, se parea ca cel de fata nu era nou in acel laborator.
-Sa se constate faptul ca subiectul este la a doua vizita in laborator, catalogat drept fugar in urma evadarii.
Ochii reci, inexpresivi ai tanarul parcurgeau fiecare particica a corpului celui aflat pe masa, oprindu-se intr-un final asupra chipului acestuia.
-Avand in vedere ca reactionezi la vocea mea si a cuvintelor, deduc ca imi poti intelege limba. Cum te numesti si de unde vi?

Il surprinse cand vazuse tanarul care avea sa il examenize. Sper sa fie o gluma! Isi spune Elijah, in timp ce il privi incruntat pe cel care intrase, incercand in continuare sa se descatuseze, insa metalul i se presa puternic de piele, aceasta cedand sub presiune. Tot ceea ce spusese baiatul despre el era adevarat, insa chiar si asa, nu putea sa nu se simta furios pe faptul ca viata sa devenise un interes stiintific. Elijah nu se considera anormal. Anormal nu exista din perspectiva sa. Da, poate se hranea cu sange si avea caninii proeminenti, dar nu sunt destule persoane care sa se deosebeasca prin astfel de lucruri? Ba mai mult, in zilele cotidiene, mai degraba ai spune ca anormalul e normal si nu invers.
Cand i se adresase acea intrebare, vampirul pufni, intorcandu-si capul astfel incat sa ii evite privirea. Palmele ii erau stranse-n pumni, asta nu doar din cauza durerii- ci din cauza gandurilor care il incercau. Ce avea sa se intample cu familia lui? Stiau savantii de cei din jurul lui? Elijah s-ar fi sacrificat in numele lor. Dar, cum mai mereu a fost o persoana rezervata, viata sa personala a fost una bine ascunsa- deci, nu avea nimeni cum sa stie, nu? Elijah scrasni puternic din dinti, ridicandu-si bazinul de pe partea dura de lemn, incercand sa se elibereze, insa, la fel ca de fiecare data, fu un esec. Putea simti frica celor din jurul lui si asta il bulversa- il exasperase. De ce il mai tineau sub proprii ochi daca le era frica? Acest gand il enervase. Nu voia sa moara de mana unor persoane mai slabe decat el. La urma urmei, Elijah cunostea notiunea de mandrie. Iar el, ei bine, era unul dintre cei mai mandri vampiri. Schlesinger nu era o familie asupra careia trebuia sa reflectezi prea mult, fiindca oricine cunostea pe oricine si toata lumea era instiintata de forta celor din acest clan. De aceea, prima oara lui Elijah nu ii fusese greu sa evadeze- insa, trebuia sa recunoasca, era cu mult mai abil fizic. Acum, pana si sa inchida ochii era o povara. Avea nevoie de hrana, iar prin hrana se referea la cativa litri, buni, calduti, de sange. Numai cand se gandea la asta, ochii aproape ii lacrimase.
Corpul vampirilor suferea modificari drastice in momentul in care acestia nu se hraneau. Muschii li se atrofiau, iar masa osoasa se deteriora- cu alte cuvinte, ei se deteriorau. Iar vampirului ii era frica sa se gandeasca la asta- ca va inceta sa existe. Cu toate ca, ar fi preferat asta decat sa fie examinat de catre oameni. Nu avea nimic impotriva fiintelor umane, caci si el unul se considera pe jumatate, insa detesta cand nu i se arata respect.
Elijah isi trecu limba peste caninii ascutiti, care acum, in conditii de stres, i se evidentiau deasupra buzei inferioare. Era curios cum avea sa afle prea mult, din moment ce el era hotarat sa nu vorbeasca- indiferent la ce l-ar fi supus. Prin electrosocuri trecuse deja- nu erau prea rele. Dureau, da, dar nu la fel de mult ca atunci cand ii luase monstre de piele.

Faptul ca nu i se oferise un raspuns nu il surprindea pe Jin. Era perfect normal in conditiile de fata, mai ales avand in vedere faptul ca subiectul a mai trecut anterior printr-un sir de experimente ceea ce explica lipsa de cooperare. Pana si el realiza ca odata ce o fiinta a trecut printr-un sir de traume nu va deveni cooperanta ci doar ostila, inchisa in sine in speranta ca se va renunta la studiu din cauza lipsei raspunsurilor dar, asta nu se va intampla atata timp cat Jin era capul echipei.
In clipa in care barbatul, in incercarea de a se elibera, si-a ridicat bazinul, toti cei prezenti s-au dat un pas in spate, teama punand stapanire asupra acestora, fapt intarit de sunetele pe care le-au scos iar asta tanarul nu putea sa accepte.
-Daca nu sunteti capabili sa va comportati stric profesional, va rog sa parasiti laboratorul. Nu doresc ca teama voastra nefondata sa imi afecteze studiul si nici nu am nevoie de prezenta celor incompetenti si slabi de caracter.
Cuvintele ii erau reci, tonul ii era aspru iar ochii goi precum abisul. Nu avea niciodata sa lase sentimentele sa puna stapanire asupra lui dar nici nu suporta sa vada acest lucru intamplandu-se cu cei din jurul lui doarece nu avea sa se poata concentra.
Dupa ce a fost lasat singur asa cum dorise, Jin s-a intors iarasi asupra subiectului si a dosarului in care experimentele anterioare au fost notate. Cu fiecare cuvant pe care il citea, o noua grimasa ii aparea pe chipul alb, lipsit de orice impuritate.
-Prostii!
Exclama acesta revoltat de tot ce se afla acolo. Erau numai aberatii si nici un experiment nu a fost reusit in ciuda complexitatii unora dintre ele. Nimic din ceea ce se afla acolo nu era logic si nu putea sa inteleaga de ce subiectul a fost expus torturii si durerilor atroce doar pe baza unui zvon.
-Din cate observ, ai trecut prin niste clipe nu prea placute. Operatii, teste cu electrosocuri, injectari si tratamente cu solutii, examene interne si fizice dureroase si totusi incompetentii aia nu au reusit sa determine absolut nimic. Asa se intampla cand o mana de inculti sunt pusi in fata unui zvon aberant, orbiti de mituri si legende.
Stramband din gura, Jin arunca dosarul la cosul de gunoi ca apoi sa se intoarca la subiect. O pereche de manusi albe ii acopereau acum mainile feminine in timp ce privirea ii era indreptata asupra chipului celui expus in fata sa.
-Avand in vedere ca refuzi vehement sa cooperezi, o sa te tin totusi la curent cu ceea ce va urma sa se intample. Zvonul umbla cum ca ai fi un "vampir", o creatura mitologica ce se hraneste cu sange uman, incapabil sa inceteze din viata sau sa imbatraneasca ceea ce mi se pare o prostie.  In urma examinarii pe care o voi efectua si a unor teste care, spre deosebire de celelalte, nu vor fi dureroase, voi stabili daca intr-adevar zvonul este adevarat sau fals. Daca zvonul se dovedeste a fi fals, vei fi eliberat. Daca va fi totusi adevarat, ceea ce mi se pare o prostie... ei bine, nu stiu ce se va intampla acum. Sper ca ai inteles si astept ca totusi sa nu te impotrivesti.

Elijah se arata deranjat de lipsa de feedback din partea baiatului, insa chiar si asa, refuza sa lase asta sa se observa. Nu voia sa ii ofere tanarului nicio influenta- ce il enerveaza, ce nu, ce este sau cum. Insa i se parea dificil, avand in vedere ca, practic, acum se afla la mana acestuia. Cand in sfarsit isi puse ordine in ganduri, Elijah isi trecu fugitiv limba peste buze, constient de aura irezistibila din jurul sau. La urma urmei, vampirul era caracterizat de o frumusete incomparabila si nu doar. Inteligenta il recomanda pe Elijah, pe langa forta fizica.
Nu stiu de ce sunt aici. Sunt un om normal care are niste dinti mai ascutiti. Mananc mancare normala, respir, beau apa, merg. Ce ne diferentiaza? Intreba pe un ton drastic scazut, ca apoi sa zambeasca stangaci. Nu se astepta sa fie convingator- insa, cel putin, vorbele sale sigur nu puteau fi infirmate, atat timp cat nici de contrar nu era baiatul prea sigur. Bineinteles, Elijah incercase mancarea de om- incercase salata, paste, insa nu putea decat sa se strambe. Gustul nu era unul care sa ii placa vampirului, insa nu ii ardea gatul- ar fi mancat acum orice daca ar fi dovedit ca nu este ceea ce savantul cauta. Vreau doar sa plec de aici si sa stau alaturi de ai mei. Ii spuse pe un ton onest, dorind sa evita informatiile de natura personala.[/b] Plus, catusele astea mi-au cam luat pielea de pe incheieturi. Nu stiu daca asa se trateaza oricare om sau de ce as fi eu special.[/b] Continua, ca apoi sa isi arunce privirea asupra propriilor maini, care tremurau de durere. El nu simtea ceva major, insa, se pare ca trupul ii reactiona. De fiecare data cand Elijah se ranea, parea ca trupul sau si mintea erau detasate- corpul putea reactiona la orice, insa el, nu. La fel se intampla si acum. Vampirul lasa o expresie chinuita sa i se intipareasca pe fata, ca dupa sa faca un scurt contact vizual cu savantul. Daca nu era in astfel de imprejurari, poate Elijah si-ar fi recunoscut atractia fata de acesta. La ce ma gandesc? Se intreba, dorind sa alunge astfel de ganduri. Elijah era casatorit- avea o fetita minunata si nu avea de gand sa isi pareasca sau insele familia. Detesta numai ideea ca ar putea face asa ceva. Pe langa toate cele care il caracterizau, infidelitatea era pe departe ceva drag barbatului. Nu il interesa gama de posibilitati, atractia altora fata de el- Elijah stia sa pretuiasca doar ce are. Iar frumoasa sa sotie, o bruneta cu mult mai scunda decat el, bine conturata fizic, era tot ceea ce barbatul isi dorea. Inca de cand o cunoscuse recunoscuse acel sentiment care il inmuiase inca din dreptul genunchilor- insa, niciodata nu avea sa recunoasca efectul ei asupra lui.
Cat voi sta aici? Cand vei termina? Intreba impacientat, dupa care se lasa in voia tanarului. Putea sa treaca de acest test. Putea sa infirme zvonurile.

Trebuia sa reunoasca: era usor surprins de faptul ca babrbatul alese sa comunice in cele din urma, intr-o perioada de timp atat de scurta dar, cu cat ii oferea mai multe informatii, cu atat mai repede avea sa claseze acest caz. Sa-l infirme sau afirme desi, a doua varianta era aproape imposibila.
-Exact, absolut nimic nu ne diferentiaza in clipa de fata inafara de anumite abnomalii care, cu siguranta vor fi explicate in cele din urma.
Intorcandu-se cu spatele, Jin se indeparta de masa pentru o clipa doar pentru a-si pune in ordine ustensilele de laborator si instrumentele necesare examinarilor. Modul de a se exprima i-a ramas la fel de rece, obiectiv si profesional ca la inceput desi, acum era capabil sa poarte o conversatie cu subiectul de fata.
-Sunt sigur ca in curand vei fi capabil sa parasesti laboratorul. Nu cunosc data exacta a eliberarii sau procentajul de reusita a acesteia insa, cu cat ne miscam mai repede aici si cu cat esti mai cooperativ, cu atat mai repede voi trage o concluzie iar tu vei fi eliberat.
Pe masuta medicala de langa subiect se aflau tot felul de instrumente gata sa fie folosite, impreuna cu un aparat instant de fotografiat. Jin era bine informat in legatura cu toate caracteristicile insusite vampirilor iar infirmare acestora avea sa ofere concluzia mult asteptata.
Desigur, chiar si pentru un barbat ca si Jin, trasaturile frumoase si aura aparte a subiectului nu au fost trecute cu vederea. Ca si orientare sexuala, tanarul savant era homosexual iar asta nu i-a stat niciodata in calea carierei pe care si-a propus-o inca de cand era foarte mic dar, trebuia sa recunoasca: se simtea atras fata de celalalt semn ce denota faptul ca amandoi apartineau aceleasi specii insa, atractia de fata nu avea sa ii impiedice studiul. Insusi el era o persoana foarte atractiva, cu trasaturi fine si feminine avand o forma a corpului perfecta pentru acturile sexuale si din cauza asta, fiind curtat in nenumarate randuri, Jin invatase sa nu se lase afectat si sa respinga cu vehementa tot ce nu ii convenea sau nu dorea.
Intorcandu-se la treaba lui, tanarul s-a apropiat de barbat, aplecandu-se asupra membrelor acestuia pentru a studia ranile provocate de acel metal.
-Bratarile ce te tin imobilizat sunt facute din argin pur al carui pH este mai ridicat fata de argintul comercializat iar in contactul cu pielea unui subiect al carui pH corporal este de-asemenea ridicat, poate provoca senzatia de arsura, poate chiar arsuri propiu-zise. Se spune despre vampiri ca argintul le arde pielea dar avand in vedere explicatia pe care tocmai am evocat-o, infirm aceasta parte din mit. Un vampir, un "mort viu" al carui organe interne au incetat din functie dar totusi, inexplicabil inca traieste, este incapabil sa continue a mai poseda un pH corporal astfel, argintul nu are nici un efect asupra lor cum, se poate observa, are asupra ta.

Zambi la explicatia tanarului savant, stiind ca pasise deja pe drumul cel bun. Un lucru infirmat, ramasese altele in schimb. Elijah isi intoarse capul, retractandu-si dintii si dandu-si usor ochii peste cap. Poate avea sa profite de aceasta situatie- poate,poate, totul era in favoarea lui si avea sa infirme totul. Elijah era orbit de furis. Furie fata de faptul ca fusese bruscat, furie fata de conditia slaba a celor care indraznise sa il atinga, fata de ceea ce i se intampla- ca statea intins pe un pat din lemn, asteptand urmatoarea miscare a baiatului. Insa, un lucru aprecia- ca acestia schimbase tactica. Nimeni nu il mai ranea, nimeni nu il mai supunea la electrosocuri sau altele daunatoare din punct de vedere atat fizic, cat si psihic. Traumele la care a fost supus in trec Elijah erau unele care, daca s-ar fi repetat, sigur ar fi innebunit. Iar in acest caz, nu doar el era cel afectat, cat si cei din jurul sau. Cand un vampir ca Elijah isi pierdea mintile, devenea un adevarat pericol- ar fi omorat pe oricine si s-ar fi lasat greu doborat. In momentul in care ar fi gustul din sangele uman, cu atat puterile sale ar fi atins un prag pe care niciodata in viata sa nu il atinsese, deoarece niciodata nu se hranise dintr-un om.
Atunci da drumul la catuse. Stii ca vor face rani permanente, nu? Intreba pe un ton jucaus, ca apoi sa afiseze un zambet perfect. Ochii analizau de-aproape trasaturile baiatului, momerand acel contur perfect al buzelor, al nasului mic, ascutit. Ar fi vrut sa isi treaca limba peste acel maxilar incordat, peste pielea alba a gatului, ca apoi sa se hraneasca din el. Gandul il facui pe Elijah sa tremure de dorinta. Se intreba ce gust ar putea avea sangele acestuia. Chiar si la pasi distanta, ii putea auzi inima pulsand ritmic, sangele cum parasea ventriculele, izbindandu-se de cel ramas inca in vene. Toate acestea il ametise pe barbat- de parca s-ar fi imbatat. Isi dadu ochii peste cap, lasandu-si capul sa se rezeme de suprafata dura, simtindu-si corpul miscandu-i-se usor convulsiv. Avea nevoie de asta. Avea nevoie sa isi simta dintii in pielea savantului, apoi cum sparge vena, eliberand tot sangele din acesta. Da-mi drumul Spuse marait, dorind sa simta buzele baiatului peste ale sale. Toate gandurile sale il ametise. Vreau sa te ating. Zise pe un ton mai clar, ca apoi sa ii fixeze corpul cu privirea. Elijah era un omdirect, sincer. Niciodata nu isi ascundea intentiile.
Vampirul isi simtea corpul tensionat, tamplele pulsand si dintii cum scrasnesc. Ar fi jurat ca daca ar fi liber, l-ar fi intins pe baiat pe patul ala nenorocit si ar fi profitat de orice i se oferea si nu doar. Fiindca sigur, sange de buna voie nu i-ar fi dat. Mai ales ca acesta era, parese, mai hotarat sa infirme zvonul, nicidecum sa il confirme.

Afirmatia barbatului legata de sine il facuse pe Jin sa incremeneasca in loc si sa il priveasca fix, fara a se misca macar un centimetru. A fost luat complet pe nepregatite de faptul ca subiectul dorea sa-l atinga iar Jin era destul de inteligent sa realizeze motivele ascunse in spatele acelor cuvinte, motive neortodoxe. Desigur, nu era speriat de lucrul acesta si nici macar miscat in vre-un fel anume. Ramase la fel de calm si de calculat doar ca a fost luat prin surprindere. Pana acum, nici un subiect nu i-a destainuit faptul ca dorea sa-l atinga iar asta aproape ca il facuse sa rada daca asta nu ar fi fost insusi o anomalie in sine avand in vedere caracterul rece al tanarului savant.
-Da, ei bine, asta nu se va intampla. Vei ramane incatusat pana cand examinarea si testele vor lua sfarsit. Vampir sau nu, prefer sa nu fiu atins de cei ce in momentul de fata reprezinta subiectul unor teste sau de orice altcineva. Numai gandul asta imi da fiori...
Cu un mic cutremurat al corpului, Jin avand totusi o problema destul de vizibila legata de faptul ca nu ii placea sa fie atins de cineva oricat de atractiv il gasea, Jin dadu de-oparte amintirea acelor cuvinte si a dorintei exprimate de apropiere fizica fata de barbat.
-Dar, ca sa iti fie mai comod, voi impiedica argintul sa iti mi arda pielea.
Luand bucati de pansament de pe masuta medicala, Jin captusi bratarile pe interior astfel incat sa nu il mai raneasca pe barbat, atat la membrele superioare cat si cele inferioare.
-Acum, cred ca asta e mai bine. Continuam. Se apropie iarasi de el, aplecandu-se asupra chipului acestuia, cu doua degete deschizandu-i atent cavitatea bucala. -Exact cum ma asteptam: caninii specifici vampirlor sunt inexistenti. Desigur, ai tai prezinta o marine peste normal dar asta tine doar de fiziologia individului, majoritatea alegand sa ii pileze pentru a nu crea rani propii. Caninii tai se gasesc in imposibilitatea de a pentra pielea si tesutul muscular atat de adanc incat sa vatameze vre-o vena, sa nu mai mentionam artere.
Chipurile celor doi erau atat de apropiate incat un pas gresit si buzele lor s-ar fi unit. Desigur, pentru un savant asta nu insemna absolut nimic dar altii, mai normali, ar fi gasit acea apropiere a fi foarte intima. Eliberandu-i cavitatea bucala dar fara a-si schimba pozitia, Jin incepuse sa ii analizeze ochii, in special culoarea acestora.
-Hmmm... interesant. Nu as fi crezut vre-odata ca voi fi martor unei astfel de situatii. Vezi tu, nu numai ca ai ochii injectati dar esti posesorul unei culori ai irisului foarte rare. Asta chiar e impresionant.

Cand primise raspunsul negativ al acestuia, Elijah se simti frustrat- frustrat de faptul ca nu avea sa fie eliberat prea curand, dar si din punct de vedere al dorintelor pe care le avea, nu doar ca atractie fizica. Cand ii simti mana la nivelul barbiei, examinandu-i mai apoi caninii in special, vampirul dori sa maraie din instinct -insa, se abtinuse. Isi inchise ochii spre a-si gasi un echilibru emotional, dupa care isi retrase chipul. Nu fu destul de abil incat sa anticipeze urmatoarea intentie a tanarului, insa intr-adevar- ochii sai era de o culoarea rara. La fel, in schimb, era si fetita lui. Gandul la ea il facuse sa isi detensioneze muschii, zambind.
Da.. mi se spune des. Confirma, dupa care ii multumi fugitiv baiatului pentru ceea ce facuse si anume, ca a captusit interiorul catuselor. Dar chiar si asa, muschii nu isi revenisera in urma durerii, stand in continuare pe suprafata de lemn, incapatanate fiind la ordinele barbatului. Daca tot ai infirmat atatea, de ce mai continui? Intreba, fortand usor nota. Nu voia sa mai ramana acolo- doar gandul ca e in acea incapere din nou il ingrozea. Isi amintea de acel barbat, trecut de prima varsta, care se comporta cu Elijah de parca ar fi imun la orice durere. Trebuia sa recunoasca- barbatul era speriat. Se simtea in control pentru ca observase cam cum este baiatul si nu doar- pentru ca era doar cu el in incapere. Daca ceilalti ar fi revenit, ar fi avut motive de ingrijorare. Mereu, unde sunt mai multi, lucruri bune nu pot iesi. Chiar ai de gand sa negi atractia dintre noi? Intreba, in timp ce putea sa simta atractia savantului fata de el. Vampirii erau foarte sensibili si receptivi la emotiile altora. Pentru ei, era ca si cum persoanele si-ar fi comunicat singure trairile.
Gandul ca baiatul se simtea atras de el il facu sa uite de imprejurari si sa zambeasca. Stia ca avea sa faca orice doar sa simta sangele lui. In momentul de fata, Elijah nu mai era in control asupra sa- acum iesise la suprafata doar natura sa de vampir, facand abstractie de orice invatase de la oameni. Uitase de griji, de compasiune, de faptul ca cel din fata sa avea o viata si, probabil, la fel ca el, o familie. Da-mi drumul. Repeta pe un ton scazut, soptit chiar, dupa care il fixa cu privirea, muscandu-si usor coltul buzei inferioare. Eljah era distras de tot ceea ce simtea. Stia ca intre el si savant era ceva. Ceva ce nu simtise fata de sotia lui. Ceva care ii orbea simturile. Era ca si cum ar fi dat orice sa isi elibereze doar mainile, sa ii simta pielea sub degetele sale. Stia ca pielea baiatului era calda, fina, caci putea sa observe orice detaliu. Fiind vampir, Elijah vedea totul cu mult in profunzime.

Cu siguranta i se spunea asta des, pana la urma nu zilnic aveai ocazia sa intalnesti o culoare atat de rara a ochilor iar Jin era multumit de faptul ca avuse sansa de-o face. Dar, asta nu sustinea mitul vampirilor.
-Avand in vedere ca nuanta irisului tau este caracterizata de pigmenti diferiti, posibilitatea de a fi vampir, este, inca o data, nula. Culoarea rosie a ochilor este determinata de lipsa totala de pigmeti astfel, venele de sange sunt cele ce dau senzatia de ochi rosii specifici vampirilor si totusi, de astfel, caracteristica dominanta albinismului, o dezordine congenitală hipo-pigmentară atalnita atat la oamenii onisnuiti cat si la animale.
Indreptandu-se de spate, Jin se indeparta de barbat pentru a lua notite si a inregistra toate datele aflate pana in momentul de fata si, inca o data, atentia si concentrarea i-a fost intrerupta de catre cuvintele barbatului, facandu-l inca o data sa isi indrepte privirea asupra lui. Putea clar sa observe sexualitatea pe care acesta o emana si o folosea impotriva tanarului, chipul acela perfect, vocea soptita si ochii patrunzatori lasandu-si amprenta asupra brunetului si totusi, un om de stiinta avea sa ramana un om de stiinta pana la capat.
-As fi crezut ca dupa prima ta vizita aici vei fi capabil sa intelegi ce inseamna a fi un om de stiinta dar, avand in vedere incompetentii care s-au ocupat initial de cazul tau, nu te condamn. Nu ma voi opri pana in momentul in care absolut toate caracteristicile vampirului vor fi infirmate iar mitul va fi distrus, cel putin legat de tine. De la primul, pana la ultimul iar asta va fi in folosul tau avand in vedere ca nimeni nu se va mai indoi de ceea ce esti cu adevarat si vei fi lasat in pace. Si, desi recunosc ca exista o atractie intre noi, fiind incapabil de a nega asta, ma vad in imposibilitatea de a lasa acest aspect sa ma impiedice in a-mi incheia misiunea. Desigur, ai o fizionomie cu mult peste media frumosului si, desi malnutrit, masa musculara si forma corpului este impresionanta dar dupa cate observi, nici eu nu sunt mai prejos ba chiar sunt considerat a fi ideal pentru actele sexuale fiind cu mult mai atragator chiar si decat tine iar asta imi ofera libertatea de a alege in a accepta ori refuza un avans.
O alta converstatie mai stiintifica de atat nu exista cand venea vorba de un refuz dar Jin nu a fost niciodata genul de om care sa se ascunda dupa deget, mereu alegand sa spuna lucrurilor pe nume exact ca si in situatia de fata. Era constient de propiile insusiri si de efectul lor asupra celor din jur la fel cum era constient de efectul pe care insusirile barbatului le avea asupra lui insusi insa, nu putea permite ca ceva sa se intample pana ce testele nu vor lua sfarsit. Dupa, era altceva.
-Cineva iti va a aduce hrana si lichide. Cu siguranta ai nevoie de ele. Nu vreau sa par un salbatic ce nu se gandeste la nevoile primordiale ale unei fiinte. Te voi elibera de catuse dar te avertizez: o miscare gresita iar camerele indreptate spre tine vor trage sageti cu anestezic puternic incat sa doboare doi elefanti cu o singura doza. Insa, sunt sigur ca nu va fi nevoie, nu?